VIDEO | CORESPONDENŢĂ DIN TURCIA Antalya - istorie şi experienţe premium

Antalya continuă să fie una dintre cele mai atractive destinaţii externe pentru turiştii români, combinând infrastructura bine dezvoltată a resorturilor all-inclusive cu experienţe locale ce depăşesc zona turismului de masă. În press tripul organizat de Christian Tour, am descoperit că Antalya este mai mult decât o simplă destinaţie de vacanţă. Este o colecţie de imagini şi trăiri care te poartă printr-o gamă largă de stări: de la relaxare, la adrenalină şi până la dorinţa de a avea suficient timp şi energie pentru a descoperi, într-o singură săptămână, cât mai mult din atmosfera turcească.

În Antalya nu te plictiseşti, iar atunci când statul la plajă începe să devină rutină, ai mereu opţiunea unei excursii care să schimbe complet ritmul vacanţei.

În cele şapte zile petrecute aici am avut parte de patru excursii, fiecare cu farmecul ei: Side, unde istoria antică devine fundal pentru turismul modern; Pamukkale, una dintre cele mai spectaculoase atracţii naturale din Turcia, celebră pentru terasele sale albe de travertin şi apele termale; un tur al oraşului vechi din Antalya (Kaleiçi), o zonă plină de istorie, străduţe înguste şi atmosferă autentic mediteraneană, pe care l-am combinat cu o oprire la spectaculoasele Duden Waterfalls, unde apa cade dramatic în Marea Mediterană, fiind singura casadă din lume care se varsă direct în mare şi o experienţă relaxantă pe Marea Mediterană, în zona Kemer, acolo unde Munţii Taurus coboară abrupt spre coastă, oferind peisaje spectaculoase şi ape cristaline.

• Pamukkale, locul care te rupe de realitate

A treia zi petrecută în Antalya pentru mine poartă numele „Pamukkale”, una dintre atracţiile de top din Turcia şi o destinaţie unică în lume, inclusă în Patrimoniul UNESCO din 1988 şi cunoscută drept a opta minune a lumii. Este cea mai lungă excursie pe care o pot face turiştii români, aşa că trezirea este mereu dis-de-dimineaţă. Oricât de somnoroşi aţi fi, ghizii Christian Tour vă vor trezi cu legendele şi poveştile impresionante despre tot ce urmează să vă ofere ziua. Tot ce aveţi nevoie în această excursie este bună dispoziţie şi dorinţa de explorare.

Pentru mine, ziua a început în jurul orei cinci, cu alegerea ţinutei. Într-un asemenea peisaj, cu siguranţă vei avea parte de fotografii „instagramabile”, aşa că puţin ajutor nu strică. Am optat pentru nuanţe de albastru, iar alegerea s-a dovedit inspirată, pentru că terasele albe de travertin şi apele de un bleu ireal de frumos au transformat fiecare instantaneu într-un tablou. Cel puţin pentru mine! Drumul până la Pamukkale durează aproximativ patru ore, dacă pleci din Belek, iar prima oprire este Hierapolis, oraşul antic aflat deasupra teraselor de calcar alb din Pamukkale. A fost un important centru de vindecare şi pelerinaj în Antichitate, iar astăzi este desemnat sit UNESCO. Odată ajuns aici, nu ştii unde să priveşti mai întâi: la ruinele care se deschid în faţa ta sau la dealurile acoperite de flori colorate (aprilie-mai este perioada în care macii înfloresc), pe care trebuie să le urci până la Teatrul Roman, unul dintre cele mai bine conservate din lumea antică. Priveliştea de sus, asupra câmpiei Denizli, merită tot efortul urcuşului. În plus, Teatrul Roman este locul unde sigur vei obţine fotografia perfectă, cu care să le faci poftă de vacanţă prietenilor din social media.

După minute bune de admirat frumuseţea locului şi de ascultat legendele impresionante ale Andreei, ghida noastră, care ne-a povestit inclusiv despre faptul că Apostolul Filip, unul dintre cei 12 discipoli ai lui Iisus, a fost martirizat aici în anul 80 d.Hr., mi-am încărcat sufletul cu o ultimă privire şi am pornit spre următoarea oprire. Coborârea este mai uşoară, mai ales când afli (tot de la Andreea, căreia nu îi scapă nimic) că piscina Cleopatrei este deschisă, după o perioadă în care turiştii nu au avut acces, şi că o putem vedea de aproape. A fost suficient de bine şi aşa, deşi, recunosc, legenda conform căreia o baie în această piscină te întinereşte cu zece ani aproape m-a convins să revin în Pamukkale.

Şi, în sfârşit, terasele de calcar alb cu apă cristalină! Impresionant! Când ajungi aici, te opreşti câteva minute bune, pentru că priveşti, dar parcă nu îţi dai seama dacă ceea ce vezi este real sau te afli într-o altă lume.

Trezirea la realitate, în cazul meu, a venit tot de la Andreea, care ne-a instruit imediat să ne descălţăm înainte de a păşi pe travertine şi, mai ales, să fim atenţi, pentru că se alunecă foarte uşor. În rest, spor la fotografii! Se fac sute pe minut, garantat!

Desprinderea de acest loc este grea. Noroc că situl este imens, iar întoarcerea spre autocar a fost extrem de plăcută. Peisajele au fost absolut minunate şi a fost nevoie de multe opriri pentru încă zeci de fotografii înainte să ajungem înapoi la autocar.

Deşi este o excursie solicitantă, vizita la Pamukkale merită cu siguranţă inclusă în programul oricărei vacanţe.

• Side, unde istoria devine decor pentru turismul de masă

Altă zi, altă excursie! De această dată, Arthur, al treilea ghid Christian Tour pe care l-am cunoscut în Antalya, ne-a purtat în Side, un important sit arheologic de pe Riviera Turcească. Aici am descoperit unul dintre cele mai neobişnuite contraste ale regiunii: ruinele antice, inclusiv celebrul templu dedicat lui Apollo, nu sunt izolate într-un sit arheologic clasic, ci integrate direct în traseul turistic al oraşului.

Pentru mine şi colegii jurnalişti, plimbarea a început printre coloane vechi de secole, la doar câţiva paşi de restaurante moderne şi hoteluri all-inclusive. Locul este preferat şi de tinerii căsătoriţi, care vin aici pentru fotografia din ziua nunţii. Oraşul vechi îţi oferă istorie la fiecare pas şi peisaje spectaculoase: într-o singură imagine poţi surprinde, fără efort, marea, ruinele şi, cu puţin noroc, chiar şi o pisică. Pisicile sunt peste tot! O adevărată „armată” de locuitori neoficiali ai oraşului, care te întâmpină ca nişte ghizi locali. Unele se lasă mângâiate, altele păstrează distanţa şi acceptă cel mult să fie fotografiate.

Când ajungi la Templul lui Apollo, peisajul devine aproape ireal de frumos. Aflat foarte aproape de port, locul are o atmosferă idilică şi romantică, mai ales la apus. Pe măsură ce înaintezi pe faleză, te cufunzi tot mai mult în farmecul autentic al oraşului antic.

Ne-am continuat drumul pe strada principală din oraşul vechi Side, cea mai circulată arteră, care porneşte din zona portului, unde se află şi statuia lui Ataturk. Aici începe adevăratul test al excursiei: rezistenţa la cumpărături. De o parte şi de alta a străzii se întind magazine care mai de care mai atractive: unele te ademenesc cu zecile de sortimente de condimente (am încercat să le număr, dar am renunţat după ce am trecut de 20), altele cu aromele ceaiurilor locale (cel de rodie fiind, fără îndoială, preferatul meu, însă nu întâmplător „Side” provine dintr-un vechi termen anatolian care înseamnă „rodie”), iar altele cu suveniruri colorate, de la pisici la simboluri ale rodiei, toate parcă cerând să fie luate acasă. Singurul lucru care m-a oprit a fost limita de bagaj.

După ce am rezistat eroic tentaţiilor - m-am mulţumit cu celebrul sirop de rodie pentru salate -, mi-am luat rămas-bun de la Side. Oraşul m-a răsplătit cu un apus spectaculos, surprins prin poarta arcuită care desparte oraşul în două. Această construcţie impresionantă, veche de aproximativ 2000 de ani şi cu o înălţime de circa şase metri, este conservată remarcabil de bine.

Pentru mine, Side a însemnat o călătorie înapoi în timp, dar şi o destinaţie de vacanţă în sine, un loc unde istoria antică şi viaţa modernă coexistă într-un mod cu totul aparte.

• Cascada Duden, Oraşul Vechi şi Croaziera pe Mediterană

Turul oraşului vechi Antalya şi vizita la Cascada Duden s-au completat perfect. Practic, ordinea din itinerariul meu a fost inversată. Plecarea de la hotel a fost la ora 10:00, grupul de jurnalişti fiind însoţit de Arthur, care avea lecţiile bine pregătite, aşa că nu ne-a lăsat să ajungem la destinaţie fără câteva detalii importante, cum ar fi faptul că vom ajunge într-un loc unic în lume, deoarece aceasta este singura cascadă care se varsă direct în mare. În acel moment, nerăbdarea a devenit şi mai mare. Din fericire, drumul nu a fost lung şi în maximum o oră am ajuns la Cascada Duden.

Autocarul ne-a lăsat atât de aproape, încât se putea auzi sunetul puternic al căderii de apă direct în Marea Mediterană. Pentru a vedea cascada trebuie să traversezi un parc bine îngrijit, cu multe flori în culori variate. Pe măsură ce înaintezi, simţi briza mării şi stropi fini de apă. Este o senzaţie de răcorire, dar şi un sentiment de infinit, iar perspectiva deschisă către mare creează un moment ce rupe ritmul obişnuit al unei vacanţe de tip resort.

Am zăbovit preţ de câteva minute, lăsând natura să îmi ofere ce avea de oferit. La final, am plecat cu energie, exact ce aveam nevoie pentru turul oraşului vechi Antalya (Old Town), unde am descoperit o zonă plină de istorie, străduţe pitoreşti şi o atmosferă autentic mediteraneană.

Prima oprire şi primele zeci de fotografii au fost chiar la intrare: la Poarta lui Hadrian. Am continuat plimbarea, ghidaţi de ritmul impus de Arthur, care ne-a spus că acesta este doar începutul, spre portul vechi. Am mers pe străduţe înguste, am admirat moschei, mi-am imaginat cum ar fi să stau relaxată la fiecare terasă întâlnită şi am observat fiecare floare ce decora orice colţ al vechiului oraş. Magazinele cu condimente şi ceaiuri întâlnite în Side te ademenesc şi aici, însă preţurile puţin mai ridicate te fac să mergi mai departe, nu fără să mai faci, din când în când, câte o fotografie. La aproximativ 800 de metri de Poarta lui Hadrian se află portul vechi. Am aflat că este unul dintre cele mai cochete locuri, de unde poţi admira o privelişte încântătoare către mare, dovadă fiind şi numărul mare de turişti. La următoarea oprire, la Turnul cu ceas, Arthur ne-a mai „predat” o lecţie: în trecut, acest turn ar fi servit drept far pentru ambarcaţiuni.

Plimbarea în oraşul vechi Antalya s-a încheiat cu o sesiune de shopping în bazar.

Ultima excursie prin care mi-am luat rămas-bun de la Antalya a fost croaziera pe Marea Mediterană. Pentru grupul nostru, turul cu barca a pornit din Kemer. Experienţa mi-a dat acel vibe de opulenţă specific Turciei, pe care l-am simţit încă de la primii paşi pe covorul roşu către yachtul „My Way”, care ne-a purtat în larg, până la şampania primită imediat ce am urcat la bord. Peisajele spectaculoase, care îţi dau senzaţia că munţii par să străpungă marea, te fac să crezi că limita nu există. Dacă nu ai rău de mare, pe yacht distracţia poate fi la ea acasă. Am avut chiar şi internet, aşa că până la un flash mob autentic pe ritmuri turceşti nu ne-a lipsit decât un click spre melodia perfectă. Ne-am lăsat purtaţi în largul mării şi am savurat experienţa din plin. La final, coborârea s-a făcut tot pe covorul roşu, aşa că ne-am simţit speciali până la capăt.

Turul cu barca costă 1200 de euro şi include închirierea yachtului şi prânzul. Capacitatea ambarcaţiunii este de 12 turişti, deci costul final este de 100 de euro de persoană.